România pleacă prima de la Euro. Cele 5 motive ale dezastrului!

1.      Antrenor depăşit. Să vii tu, preşedinte tânăr al FRF, cu ştaif, suflu nou, bla-bla-bla, şi să numeştei antrenor un domn care a avut succes cu DOUĂ DECENII în urmă, iar între timp s-a ocupat mai mult de politică şi de pupat iconiţe decât de fotbal, asta mi se pare o tâmpenie. Mai rămâne să-l votăm iar pe Iliescu, să facem un Caritas şi să îl roage Păunescu pe Hagi să revină la Naţională.

2.      Jucători slabi. Să numim doar câţiva. Marea speranţă Stanciu a tras de trei ori în plopi şi a pasat mai mult la ai lor decât la ai noştri. Tătăruşanu n-a apărat nimic. Măţel nu ştie nici el ce a căutat pe teren. Adi Popa nici atât. Bogdan Stancu a arătat că fără penaltiuri e cal mort. Închizătorii noştri au fost ZERO la construcţie. Şi aşa mai departe. Sigur, nu e vina fotbaliştilor în sine că nu au valoare. E vina sistemului care a lăsat în paragină fotbalul de la nivel juvenil. Nu ne putem aştepta să rupă norii nişte jucători care şi la echipele de club sunt fie rezerve, fie nişte titulari discutabili.

3.      Presă adormită. Toată lumea ştia că avem una dintre cele mai slabe echipe de la acest Euro, dar ziariştii noştri au preferat să se complacă în utopii în care Stanciu, Andone sau Pintilii sunt fotbalişti, iar noi, vezi Doamne, vreo echipă genială în defenisivă. Ei bine, ei nu sunt fotbalişti, iar impotenţa totală în atac nu exclude impotenţa şi în defensivă, cum s-a văzut la toate cele trei meciurl. Ei bine, presa trebuia să spună asta. Pentru că primul pas înspre rezolvarea unei probleme e conştientizarea şi recunoaşterea ei.

4.      Selecţie cu dedicaţie. Selecţionerul Iordănescu şi-a bazat din nou şi selecţia, şi primul 11, pe Steaua. O echipă care a mers foarte prost în acest an şi care şi-a ratat obiectivele importante. Chiar nu găseam fotbalişti mai în formă pe la alte echipe? Ba da, doar că, probabil, pe ăia nu mai aveam noi şi prietenii noştri interes să-i vândă mai scump apoi.

5.      Mentalitate de doi lei. În timp ce toate ţările îşi cresc fotbaliştii nu doar în spirit profesionist, ci şi în spirit patriotic şi sportiv, învăţându-i cum să se comporte pe teren şi în afara lui, ce înseamnă sportul şi de ce trebuie să-şi iubească ţara, ai noştri par nişte bezmetici adunaţi de pe stradă. Albanezii nu ne-au bătut atât cu valoarea cât cu un IDEAL: idealul de a-şi reprezenta naţiunea cu onoare şi dedicaţie. Noi n-am avut nici măcar atât.

Soluţii? Din păcate, vorbim nu doar despre o generaţie ratată, ci de vreo două-trei. Din spate nu vine nimic şi, dacă ne apucăm acum, trebuie să aşteptăm ca belgienii, vreo 10-20 de ani, până când să se vadă rezultatele unei munci temeinice, făcută după un plan bine stabilit. Sigur, poate ar trebui să începem cu un selecţioner străin. Liber de interese şi fără mentalitate românească, profesionist şi cu o şcoală a occidentului. La handbal a funcţionat. Să sperăm că istoria se va repeta şi la fotbal. Nu de alta, dar ne aşteaptă o grupă preliminară pentru Mondial unde şi Polonia, şi Danemarca, şi Muntenegru par mai bune ca noi, la această oră.

Ana Manole